Jurnal de calatorie prin interior - Capitolul 1

Recent, fiind intr-o vizita surpriza la doi buni prieteni pensionari, ma tot gandesc ce sa aleg intre soareci si pensionari, si cred ca as putea crea o intreaga dezbatere pe aceasta tema, dar important e ca sunt doi foarte buni prieteni si nu se vor simti ofensati de anumite apelative, ca le va fi prea lene oricum. In fine, si cum ziceam, avand in vedere ca sunt o persoana cu foarte mult bun simt si respect pentru intimitatea celorlalti am zis sa le fac o vizita neasteptata, iar asta pentru ca efectul ar fi fost maxim. Binenteles am adus si un ajutor pentru a solutiona problema...de fapt a fost ideea lui, asa ca am mers dupa ce am iesit de pe plantatie, unde am crescut ca o planta pentru ca, eu la serviciu nu plantez, si nici nu sunt supt de putere ( asta ar fi chiar bine in alt context ) ca altii, macar la asta sa am si eu noroc, ci consider ca ma dezvolt mental printr-un mare pui de somn... Din pacate la un fost loc de munca chiar puteam sa dorm; ce frumoase erau zilele cand dupa o masa copioasa realizata in 60 minute ma puteam aseza pe un scaun de masaj si atipi pentru o ora...Of, ce-mi lipsesc meciurile de fotbal de pe Xbox cand imi permiteam sa ii reprosez celui mai bun sef pe care l-am avut, ca sunt platit prea prost ca sa si muncesc. Din pacate la firma suedeza unde lucrez acum, care desi e suedeza, ca o multinationala infecta nu se putea sa fie condusa la noi..in Romanica..leaganul civilizatiei..decat de un libanez gras, prost si mai ales cu gusturi foarte proaste. Ma tot gandeam sa-i fac viata mizerabila, asa cum imi perturba el linistea cu favorurile lui mari si personale relatate in engleza britanica ca doar stie sa mentioneze ca "we in england" ceea ce mi se pare ca are acelasi efect cum as avea eu cand as zice ca "noi in cuba". Si dupa ce scap de mersul de dimineata la covrigi, care apropo: astia de la Petru 1848 sau cum dracu le-o zice, au mereu grija sa micsoreze cantitatea de coca pe care o vand ei cu un leu! Nu pot sa zic ca ma vait, eu nu cumpar de la ei, de fapt nu pentru mine, eu cumpar pentru regele mare si gras, iar pe de-o parte e bine, sunt mai usori cei zece covrigi cu care isi incepe ziua, dar problema este ca fiind mai mici pe zi ce trece si cantitatea de mac si susan pe care o desprind de pe covrigii lui si o mananc in drum spre birou, scade. Nu ma intelegeti gresit, eu ii fac un bine, il scap de apendicita! Nu stiu daca a avut..dar daca n-a avut, de ce sa riste? E ceva prea minor si poate sa scape... Acum sa revin la ce vroiam sa zic, dupa ce am intrat in vizuina rozatoarelor de jocuri, si binenteles am verificat frigiderul si toaleta, am stat la o cutie de bere si niste vorba in patru insi, de fapt 4+1 gratis, ca a mai venit si varul unuia, si nu stiu cum vine vorba, dar m-am tot batut la cap, nu, gresesc, mi-au zis o data sau de doua ori, ca eu chiar ar trebui sa scriu pe blog cate ceva; ca as avea ce, ca mereu fac tampenii si ca as avea cativa cititori fideli. Bine ca, asta nu-mi va aduce bani, iar zicala "vorba lunga saracia omului" mi se potriveste de minune ca tot aflu discret sau nu, de la diverse persoane cate o aluzie la faptul ca as vorbi mai mult decat media. Acum ce sa zic, poate ca da, cel putin muschiul asta il folosesc peste medie si nu toti au norocul asta din pacate. Da...si ma gandeam ca as putea sa mai scriu cate una alta din aventurile mele. Daca ma gandesc bine, aventuri nu prea am. Am doar tampenii pe care multe le-am uitat. Dar o sa incerc sa-mi amintesc cate ceva, pe cineva, poate cumva...